Vă promiteam cu câteva zile în urmă o scriere despre ceapă. Este un ingredient magnific care nu poate fi savurat singur. Ceapa poate să dea o savoare grozavă în multe combinații. Doar dacă este consumat împreună cu alte alimente. Împreună.
La fel savoarea în recrutare este întreținută de valorile celor implicați. Mă refer la cele reale. Dacă nu identificăm valorile și interesele comune, recrutarea nu are gust. Nu ne atinge. Decât în suprafețe.
Demersurile de recrutare care expun deschis și autentic valorile sunt ușor de digerat și plăcut de gestionat. Lucrurile se complică atunci când organizația și/sau candidații se prezintă altfel de cum sunt. Am trecut prin multe astfel de demersuri. Jocul acesta al aparențelor are beneficiile sale. Crează și întreține iluzii, confirmând și reconfirmând credințe și convingeri foarte puternice.
Ceea ce conferă echilibru (sau simțul măsurii, cum mai îmi place mie să-l numesc) în recrutare este atenția acordată celor 3 actori implicați: 1. Organizația 2. Candidatul 3. Relația dintre ei. Calitatea conexiunii dintre echipa angajatoare și omul nou determină consistența și anvergura colaborării.
Atunci când există atenție pe relație, discursurile devin sintetice, relevante, valorizante. Demersurile echilibrate au în miezul lor RELAȚIA. Sunt procese vii și experiența care se crează are sens și rafinează, inspiră și șlefuiește, dezvoltă și îmbogățește.
Valoarea și relevanța recrutării scade foarte mult atunci când organizația tratează recrutarea ca fiind un demers separat. Nu putem să mâncăm ingredientele pe rând într-o salată (pe unele nici nu am putea să le înghițim), ci le savurăm împreună. La fel o abordare integrată a proceselor de legate de oameni aduce coerență, armonie și rezultate frumoase. Integrarea, inducția, dezvoltarea și formarea, managementul performanței sunt influențate de recrutare și influențează decisiv recrutarea.
Mai există o legătura între ceapă și recrutare. Ambele te pot face să plângi 😊 Recrutarea ne invită să ne uităm în oglindă și să ne vedem cu adevărat. Așa cum suntem.
„Când scopul individual și cel organizațional intră în rezonanță și se întăresc reciproc, se pot întâmpla lucruri extraordinare. Când munca întâlnește vocația – o întâlnire pe care Frederick Buechner o descrie ca fiind locul unde bucuria ta profundă se întâlnește cu foamea profundă a lumii – ne simțim adeseori copleșiți de har. E ca și cum ne-ar fi crescut aripi. Când munca pornește din tot ce avem mai puternic în noi, totul e ușor, fără efort și ne simțim mai productivi ca niciodată.” Frederic Laloux în Organizația Reinventată.
Mulțumesc pentru imagine, Ulrike Leone, Pixabay.
