Am explorat de curând o practică simplă. Am ales, pentru 21 de zile, să mă trezesc foarte devreme și să meditez, împreună cu un grup de suflete curajoase, la ora 04.30. Singură nu aș fi reușit. Știu și recunosc asta. Practica este simplă. Bogată. Profundă. La îndemâna oricui. Este extraordinar ce porți se deschid în interior când ne așezăm împreună și ne ținem de mâini. Inimile noastre deschise și conectate ne aduc aminte ce suntem cu adevărat și pentru ce suntem aici. Și iată-mă, după 21 de zile de practică, îmbogățită interior. Acum așez toate revelațiile primite în mine. Una câte una.
Mă gândeam că asemenea bogății, asemenea deschideri și viziuni, pot fi accesate doar prin călătorii ample, eventual prin retreat-uri în spații magice și îndepărtate. Acum îmi dau seama că nu este nevoie de asta. Da, călătoriile inițiatice sunt magnifice și foarte valoroase și visez cu încredere cum călătorim liberi oriunde în lume. Însă nu depind de călătoriile exterioare ca să descopăr că pământul meu interior este scăldat în aur. Există practici simple, simple de tot, care îmi permit să mă întorc la mine și să-mi recunosc măreția și puterea. Cum este meditația din zorii zilei, postul, dansul, scuturarea…
În ziua 21 am primit o profundă revelație pe care aleg să o împărtășesc cu voi. A fost dimineața în care am ales să ies în pădure înainte să se lumineze. Să mă las îmbrățișată de întunericul nopții și să ascult. Rebeka a ales să mă însoțească. S-a trezit foarte devreme și ea, a meditat alături de noi, și apoi a ales să savureze pădurea și zorile împreună cu mine. Deși este doar o copilă. Are 9 ani. Deși este iarnă și dimineața este rece, foarte rece. A ales să iasă afară. Mă gândeam eu că meditațiile, rugăciunile și toate aceste practici… nu sunt accesibile copiilor. Că ei nu le înțeleg. Că nu le pot pătrunde. Ei iată că pot. Dacă le dăm voie. Copiii sunt mult mai mult decât credem. Și îmi dau voie acum să-mi spăl credințele și poveștile despre copilărie și copii. Ca să-i pot vedea cu adevărat. Aleg să învăț de la copii. Să mă las călăuzită de șoaptele inimilor lor. Am să vă povestesc despre asta la momentul potrivit.
Revelația profundă de care am pomenit este că fiecare șoaptă a inimii mele este ascultată, fiecare rugăciune este împlinită. Toate semințele ce le sădesc în pământurile mele interioare rodesc. Toate credințele și intențiile mele se transformă în realitate. Și întreaga mea viață este propria-mi creație. Este magnific și tulburător! Ne recunoaștem puterea și conștientizăm, în același timp, ce responsabilitate avem.
Dacă vrei să explorezi cum se simte această practică și să meditezi într-o dimineață alături de noi, scrie-mi. Am creat un cerc de meditație. Se numește La Coline! Te primim cu brațele deschise. N-ai să mai vrei să dormi dimineața după ce savurezi în inima ta bogăția acestei simple practici. Și nu ai nevoie de nimic. Doar să te trezești!
O dilemă cu care mă dansez acum prin mine este cum se face că dormim exact în intervalul în care Dumnezeu ne mângâie cu șoaptele sale și ne primenește cu darurile de care avem nevoie peste zi. Cum se face că viețile noastre nu respectă ritmul existenței… Căci există un ritm sacru al Întregului. Când suntem aliniați cu acest ritm, totul curge lejer prin noi și în viețile noastre.
Mai am o nestemată despre care vreau să vă spun două vorbe. Nestemată ce și-a făcut și mai mult loc în mine cu ultimul grup cu care am explorat lumea dinăuntru. În retreat-ul online Școala de Vocație. Școala de Vocație este o creație care mă antrenează să mă deschid, să inspir, să primesc și să dăruiesc, să topesc în mine ignoranța, comoditatea și nevoia de control.
Școala de Vocație mă învață să dansez cu Necunoscutul. Și acum pot să simt în inima mea că viața este o aventură magnifică, un mare dar și o sacră binecuvântare. Când mă trezesc. Când mă deschid. Când recunosc Întregul.
Prin Școala de Vocație aleg să hrănesc Împreună. La începutul lunii martie este programat următorul grup. Dacă te cheamă inima, te aștept cu bucurie și te întâmpin cu blândețe!
Mulțumesc pentru imagine, Nika Akin Pixabay 😊
Mulțumesc din inimă, oameni buni. Și mă înclin.
Împreună. Da. Împreună.
