Rămas bun, București!

Iată trăim ultimele zile ale acestui strașnic an. Și ultimele noastre zile la București. Iată că a venit timpul…

Schimbarea este inevitabilă. Așa se spune și așa este 😊

Despărțirea de capitală mă pune în contact cu tot ce am trăit de când am început călătoria cu acest spațiu magnific. Eram în toamna anului 2007 când am început să lucrez în București pentru o companie franceză, mititică și pretențioasă. Aveam 26 de ani și purtam pe față și în inimă complexul provincialului.

Mi se părea pe atunci că toți bucureștenii (ca de altfel toți oamenii) sunt mai deștepți, mai descurcăreți, mai valoroși… mai… mai… Anii de școală petrecuți anterior la Brașov au fost foarte bogați în experiențe și învățăminte, dar nu mi-au vindecat anumite răni vechi cu care m-am pricopsit în copilărie și în tinerețile mele timpurii. Dimpotrivă, școala (mai ales liceul) mi-a adâncit credința că nu mă descurc și că viața este prea „mare” pentru mine.

Sentimentul de inferioritate și de lipsă de valoare era foarte gros în mine atunci, amplificat de atmosfera și energia capitalei. Aveam nevoie să-mi demonstrez că mă descurc, că sunt importantă, că sunt cineva. Am muncit în firme mici și mari și am alergat ani de zile după validări. De la șefi, de la colegi, de la colaboratori, de la prieteni. M-am falsificat, m-am prefăcut, mi-am călcat în picioare glasul inimii de multe ori.

Și toate astea ca să obțin acel: DA, ești grozavă, Corina!

Pe măsură ce anii au trecut, mi-au căzut în „poale” diverse cărți. Cărți-monument, așa le numesc acum. Lor le datorez mult din ceea ce sunt acum. Căci mi-au primenit spații interioare foarte întunecate. Și m-au ajutat să recunosc spațiile rafinate din mine. Cu cărțile am o relație specială. Nu știu de unde și cum, este încă o taină pentru mine. Dar cărțile au puterea de a mă liniști, de a mă centra. Indiferent ce provocare trăiesc, cât de tensionată sunt, o carte monument mă mângâie și mă aduce Acasă.

Păstrez în inima mea pentru totdeauna recunoștință autorilor inspirați care mi-au deschis ochii și inima. Enumăr aici o parte dintre ei:

Elio D’Anna, John Welwood, Eckhart Tolle,

Osho, Ken Wilber, Clarisa Pontes, Ruby Gibson, Maureen Murdock,

Sorina Soescu, Cristela Georgescu, Robert Morse,

Horia Francisc-Țurcanu, John Taylor Gatto, Peter Gray, Ervin Laszlo, Ken Robinson…

Capitala mi-a oferit șansa să particip la nenumărate programe de dezvoltare, personală și profesională. Am întâlnit și am lucrat diverse părți din mine cu oameni deosebiți. Oferta este în continuare foarte generoasă în București. Probabil este unul din cele mai valoroase daruri ale acestui fabulos oraș. M-am împăcat teribil de bine cu metoda terapiilor sistemice (constelațiile familiale). Terapiile scurte mi-au adus nenumărate revelații. M-au hrănit și m-au atins, uneori până în profunzimi, respirația holotropică, călătoriile interioare ghidate, meditațiile statice și în mișcare, shaking-ul, divinația chineză și practica tai chi, practica Reiki, dansul, viziunile din vis…

Așa am reușit să întru în inima mea, în organele mele, în carnea mea și în oase. Să mă explorez în interior în suprafețe și în adâncimi. Să topesc cazematele ce le-am ridicat în jurul meu și să mă deschid. Să mă împac cu trecutul meu și să onorez prezentul. Acest oraș m-a ajutat să mă întorc Acasă. În inimă, centrul sacru al ființei mele. București-ul m-a ajutat să înțeleg aglomerația, anonimatul și beneficiile acestora. Fără înghesuiala capitalei n-aș fi supraviețuit pe vremea când eram atât de închisă încât de-abia respiram. Fără mizeria de aici nu aș fi putut să-mi recunosc interior propriile reziduuri, propriile mizerii.

Căci acum știu, tot ce este sus este și jos, tot ce este afară este și înăuntru. Tot ce este deasupra, este și dedesubt.

Anul acesta, 2021, este un an strașnic, în care am desăvârșit interior forța lui Împreună. Mutarea din București nu este doar o schimbare de geografie. Această schimbare se pregătește în mine, în noi, de mult timp. Nu întâmplător este anul în care fetele mele, Erika și Rebeka, au împlinit 9 ani. Este un sfârșit pentru noi și un nou Început! Este timp(ul)… Despre unde ne mutăm (și pentru ce) am să povestesc la momentul potrivit. Începe o nouă etapă pentru mine, pentru noi și pentru întreaga lume!

La mulți ani, 2022!

La mulți ani, oameni buni și frumoși! Mă înclin, acum și întotdeauna!

 

Rămas bun, București! Mulțumesc din inimă pentru tot ce am trăit împreună!

 

PS: Photo by CALIN STAN on Unsplash