De multe ori mă aștept să culeg trandafiri, dar realizez mai devreme sau mai tarziu că am hrănit plantația mea cu firmituri. Firmituri din atenția și energia mea. Și când fac o analiză sinceră și autentică, pot observa cum seducătoare și vechi înclinații îmi conduc de fapt proiectele. Invidia și lăcomia sunt două surori pe care le văd foarte prezente. Bine întreținute. Uneori vizibile brut, alteori camuflate. Și parcă cu cât inteligența este mai mare, cu atât abilitatea noastră de a ne ascunde și camufla întunecimile în povești nobile. Însă realitatea ne servește și ne oglindește de fiecare dată adevărata natură a dorințelor noastre.
Săptămâna asta am reflectat asupra anunțurilor de recrutare. Ce înseamnă un anunț? Cum arată și ce reprezintă?
Într-o analiză pe diagonală, am sesizat că multe anunțuri descriu destul de bine ce se dorește de la noul angajat și care sunt cerințele. Focusul este pe ceea ce are nevoie compania. Prea puțin abordată sau chiar deloc nevoia candidatului (viitor angajat). Și atunci este un dezechilibru. Care se vede în calitatea și numărul aplicațiilor.
Dacă îmi pasă cu adevărat, dacă sunt deschisă să cooperez și să creez împreună, dacă sunt receptivă să primesc ideile noi și diferite pe care le aduce omul nou, dacă am disponibilitatea să ascult, să învăț, să împart responsabilitatea cu încredere, atunci anunțul de recrutare va reflecta asta. Și în fond, și în formă. Sunt companii care aleg să poleiească doar la suprafață și pretind că le pasă. Este o strategie care funcționează poate pe termen foarte scurt. În realitate însă candidații știu exact cum stau lucrurile. Uneori spun direct, alteori nu. Și din nou revenim la calitatea aplicațiilor. Care reflectă, cum am mai împărtășit, în zecimale calitatea și consistența companiei angajatoare.
Poate ne dorim să culegem trandafiri. Pentru asta este nevoie să punem semințe de trandafir în pământ și să le îngrijim. Nu poți planta păpădii și să te aștepți să culegi altceva. Și totuși asta facem.
Poate ne dorim să culegem trandafiri și vrem să-i culegem imediat după plantare. Nu avem răbdare să crească. Uităm că există un ritm natural. Natura ne inspiră în fiecare an prin curgerea anotimpurilor. Iarna reflectăm la ceea ce ne dorim cu adevărat. Primăvara plantăm semințele pe care le-am ales din iarnă. Vara le hrănim. Și toamna culegem.
În recrutare avem doi actori principali – compania și omul cel nou. Amândoi sunt importanți și nici unul nu poate funcționa fără celălalt. Focusul nu este pe companie și nici pe candidat. Subiectul central în proces este relația de COLABORARE potențială dintre cei doi actori. Asta include atât nevoile companiei angajatoare cât și nevoile omului nou recrutat.
Focusul nu este pe mine. Sau pe tine. Ci pe ceea ce putem crea ÎMPREUNĂ. Iar forța și strălucirea a ceea ce creăm împreună ține de disponibilitatea noastră reală de a ne vedea, auzi, asculta și prețui.
