Acum câteva zile am revenit pe meleagurile natale. Este un exercițiu care mă energizează și mă centrează de fiecare dată. Și am îndrăznit chiar să ne aventurăm pe un traseu montan (lejer), adaptat picioruțelor de prințese de 5 ani. Fiind o zi frumoasă și de mini vacanță, ne-am întâlnit cu foarte mulți drumeți, mari și mici.
Deși toți mergeam pe Valea Sâmbetei, fiecare avea ritmul său, fiecare cu motivația sa…
Când începem o colaborare cu o echipă nouă, prima mea întrebare este de ce fac ceea ce fac. Care este motivația profundă în ceea ce crează împreună. Deși am avut și am parteneri sclipitori și inteligenți, mă surprinde faptul că nu își cunosc întotdeauna cu claritate motivațiile.
Care pot fi foarte diferite. Ca să urmez exemplul de mai sus, poți alege să urci pe munte pentru că apreciezi natura și mișcarea. Sau alegi să mergi pe munte pentru că vrei liniște și spațiu sălbatic în jur. Sau alegi să te retragi pe munte, fugind de văzul lumii…
În funcție de motivația pe care o avem, vom aduce lângă noi oamenii care rezonează cu valorile și cu ritmul nostru. Exact același principiu se aplică și pe munte și în recrutare. Fie că realizez sau nu, conștient sau inconștient, tot ceea ce fac profesional poartă amprenta anumitor valori.
Vestea bună este că orice organizație poate atrage talente în echipa sa. Forma prin care face asta este importantă. Dar oricât de rafinat este anunțul de recrutare și platformele folosite pentru promovare, procesul este în primul rând influențat de valorile companiei. Și nu mă refer la cele scrise pe pereți, mă refer la cele adevărate, care constituie rădăcina principală. Invizibilă poate uneori, dar foarte puternică.
Tot ceea ce suntem si facem poartă amprenta valorilor noastre. Ele sunt vizibile de la primul contact banal telefonic sau electronic. Candidații, în fiecare proces de recrutare, vin și rămân în demers dacă rezonează cu noi, cu managementul și cu întreaga echipă.
Oricât de aspru poate să pară, fiecare echipă are exact managerul pe care îl “merită”. Și fiecare manager are exact echipa pe care o „merită”. Orice nu accept la echipa din care fac parte este despre mine. Și dacă vreau cu adevărat să mă dezvolt (și nu e doar o vorbă care sună bine!), am să-mi asum tot ce am creat. Mai devreme sau mai târziu, realizăm că putem să schimbăm orașe, țări sau chiar continente… dar problemele noastre se vor păstra și repeta. Până când ne învățăm lecțiile și ne asumăm responsabilitatea creațiilor noastre. Indiferent de mărimea și forma lor de manifestare.
Pe marginea unui lac, pot să intuiesc adâncurile sale doar privind la luciul apei. Chiar dacă nu se văd și nu se aud la “suprafață”, motivațiile noastre adânci și reale respiră cu putere și configurează fiecare aspect al realității noastre. Și cele plăcute, și cele neplăcute. Deopotrivă.
