Astăzi este luna nouă. Și odată cu luna începem și noi, cu toții, fiecare și împreună, o nouă călătorie. Nu știu cum a fost pentru voi luna care a trecut, dar la mine a fost dens, intens și despre integritate. Sunt la curățenie generală în continuare și tot ies lucruri … și ies. Știți, uneori mă întreb cum de am putut să mă trăiesc interior până acum cu atâtea mizerii mici și mari? N-a fost simplu. Pentru că toate aceste mizerii m-au făcut să mă mișc foarte greoi prin viață. Nu e ușor să cari după tine tot timpul zeci de saci în spate. Vine câte un moment în care abia întrezăresc o luminiță prin mormanele de gunoaie interioare. Dar am învățat în timp să am răbdare pentru că știu că lucrurile se clarifică într-o zi, două sau mai multe…. Respir lent și ascult.
Cel mai mult mi-a dat de furcă (și încă mă mai prinde) pretenția eului (mic) de a se simți minunat tot timpul. Este o aspirație care se naște din necunoaștere și naivitate pentru că nu ne-a spus nimeni că viața este o curgere continuă de plăceri. Știu că pe toți ne bântuie prin subterane aspecte nemântuite, demoni. Când ne facem curaj, îi recunoaștem și îi privim în ochi, se schimbă totul. Pentru că da, viața ne pune față în față și cu aspecte interioare grotești și este nevoie de mult curaj să ne uităm acolo.
Am luat o decizie importantă de Buna Vestire, pe 25 martie. Am decis să închid una din colaborările mele, una relevantă. Practic prin această decizie închid și un mare capitol din viața mea. O să revin cu detalii la momentul potrivit. Astfel de momente, când luăm decizii mari, cu impact profund pe toate planurile vieții, se crează o mare harababură interioară pentru că schimbarea nu este la fel îmbrățisată de toate aspectele noastre. Sunt părți în noi care se revoltă și care se împotrivesc (așa cum se întâmplă și într-o echipă). Și mai sunt părți în noi care au nevoie să moară (adică să se transforme) conform cu ceea ce avem nevoie mai departe.
Astăzi aleg să-mi reamintesc ce mă ajută pe mine foarte mult în situații limită sufletești. Îmi dezvolt un fel de trusă de prim ajutor sufletesc și povestesc despre ea, poate vă inspiră și pe voi. O unealtă neprețuită este pentru mine povestea Barbă Albastră din colecția de povești strânsă de minunata Clarissa Pinkola Estees în cartea sa magică, Femei care aleargă cu lupii.
Barbă albastră este una din poveștile inițiatice de mare importanță pentru femeile tinere, mai ales sub aspect spiritual. Ea vorbește despre naivitatea psihică, dar și despre curajoasa încălcare a interdicției de a privi, despre anihilarea prădătorului natural al psihicului și extragerea energiei sale. Extragerea esenței vitale a lui Barbă albastră este comparabilă cu extragerea substanțelor medicinale din venin și mătrăgună și utilizarea lor prudentă pentru a trata și vindeca. (pag. 78).
De fiecare dată când recitesc Barbă albastră îmi aduc aminte că singura cale prin care pot să transform demonii interiori este să-i recunosc. Chiar dacă ceea ce văd, aud și simt este greu de digerat. Este singura cale… prin care pot să transform, asemeni păunului, otrava în frumusețe.
Adaug și o reflecție utilă, legată de prostie și bani, teme în lucru prezente acum la mine. Știu că prostia este întotdeauna o stare care rezultă din ceva. Problema nu este prostia și ce anume stă dedesubt. Exact ca atunci când miroase ciudat într-o cameră. Și nu este suficient să aerisești, este nevoie să găsești sursa mirosului. Există o sursă întotdeauna, o rădăcină…
Să presupunem că mergi pe munte și te bucuri de priveliștea magnifică care ți se arată. La un moment dat dai de un tunel. Foarte îngust și întunecos. La intrare stă un gorgon și te așteaptă. Te ademenește. Te asigură că o să te umpli de bani dacă alegi să intrii în tunel. Și îți promite că banii sunt totul. Întrii în tunel și viața devine îngustă și strâmtă. Când sufletul este prins într-un astfel de joc, te simți prost. Este mirosul care îți indică că ești păcălit. Când te trezești, ieși din tunel și identifici cauza, ideea îngustă care te-a ademenit, prostia se dizolvă instantaneu și te simți inspirat și înțelept. Poți din nou să surprinzi frumusețea și magia existenței. Și ai învățat ceva foarte important.
Și atunci când cineva îmi spune că viața-i miroase ciudat și că se simte prost, nu are sens să-l contrazic. Chiar așa este. Când timp stă pe burtă în umbra întunecată a unei credințe, nu are cum să vadă nimic altceva. Decât dacă alege să se ridice nițel si să arunce un ochi în afara galeriei. Știu că este un moment potrivit pentru fiecare. Mă simt onorată și mă bucur să fiu pe aproape, acompaniind astfel de treziri. Mulțumesc din inimă vouă, celor cu care lucrez în grupuri sau individual. Mă înclin în fața curajului vostru!
Mulțumesc pentru imagine, Stefan Keller, Pixabay.
Am vorbit cu iubire pentru mine, adică pentru noi toți!
PS1: Există un domentar care vorbește despre întunecimile noastre, despre demonii interiori. Este într-un fel povestea lui Barbă albastră cu imagini (grotești) și sunet. Îl găsiți pe netflix, se numește Seasperacy Eu am luat o decizie legată de stilul nostru alimentar după ce l-am vizionat. Ce va trezi în tine nu știu. Dar pot să-ți spun de acum că este genul de film care nu te face să te simți minunat…
PS2: Pregătesc o tabără la vară, chiar două 🙂 O experiență-aventură în natură care îmbină explorarea vocației profesionale cu grija față de corp prin mișcare, hrană sănătoasă și post. O experiență-aventură în care povestim mai puțin despre adevăr, mai degrabă îl trăim interior. Fiecare în inima lui. O să organizăm două grupe. Una pentru adulți în intervalul 1-4 iulie. Și una pentru tineri (18-25 de ani) în intervalul 8 – 11 iulie. Revin curând cu detalii.
