Salariul este o formă concretă de a recunoaște contribuția angajatului. Sunt mai multe căi prin care putem să prețuim și să valorizăm oamenii și munca lor. Astăzi însă eu reflectez, împreună cu voi, la salarii, la nivelul lor și la modul în care ne argumentăm pe acest capitol. Fie că suntem Angajați sau Angajatori.
Ca Angajat/ă, indiferent unde lucrez, dacă am normă întreagă la o companie, salariul pe care îl voi primi trebuie să-mi acopere nevoile de bază. Indeplinirea nevoilor de bază îmi asigură independența și îmi protejează demnitatea.
Când vorbesc de nevoi de bază, mă refer la locuință, hrană și haine. În București, unde locuiesc azi, o locuință decentă (în credit sau în chirie) înseamnă 1.500 de lei minim. Vorbesc de o garsonieră sau un apartament de 2 camere. Fără pretenții și mofturi. La cei 1.500 de lei se adaugă întreținerea casei. Lunar, în medie, se ajunge undeva la 400 de lei (cheltuieli apă, căldură, curent, gaz). Suntem la 1.900 de lei.
Pentru mâncare, dacă ești foarte – foarte bine organizat/ă, poți să gătești bun și sănătos cu 30 de lei pe zi. Asta înseamnă undeva la 1.000 de ron lunar. Avem nevoie pentru haine, păstrându-ne într-o atitudine decentă, de un minim 300 de lei. Și suntem la 3.300 de lei lunar.
Sigur că analiza poate deveni mai complexă. Poate împarți casa cu cineva, partener/ă. Sau poate locuiești încă cu părinții. Sau poate ai copii deja. Și cifrele se schimbă. Dar, indiferent în ce situație suntem, costurile de bază ale vieții noastre în București nu pot fi mai mici de 3.000 de lei de persoană. Reținem că nu am vorbit de ieșit în weekend în parc, de mers la Therme, de vacanțe, de jucării, de materiale creative pentru tine sau copii sau de mașină personală…
Doar pentru locuință, mâncare (gătită de tine) și ceva haine viața în București ne costă 3.300 de lei.
Ce să vorbim despre autenticitate, despre creativitate, despre inovație și implicare… dacă angajatul nu are resurse să-și plătească chiria și mâncarea?…
Pentru tine, ca Angajat/ă, te invit să te gândești tare-tare bine când ești întrebat/ă în recrutare care este nivelul salarial minim acceptabil. Poți să trăiești cu salariul respectiv? Cu adevărat?
Iar pentru tine, Angajator, te invit să te gândești tare-tare bine ce buget stabilești pentru fiecare rol. Cum să fie omul creativ și autentic pentru organizația ta, dacă nu are bani să-și achite cheltuielile de bază? Respectul real pentru client se vede în respectul pentru angajat. Și chiar se vede. Nu e doar o metaforă.
Am avut ocazia să văd mulți oameni care se prefac că muncesc și angajatori care se prefac că prețuiesc munca și prezența angajatului. Ambii sunt nemulțumiți și frustați. În jocul acesta al aparențelor, fiecare are dreptate.
Există, pe piața de muncă, discrepanțe uriașe între salarii. Știu și recunosc faptul că fiecare are contribuția sa plecând de la înzestrările sale și nivelul de deschidere și implicare. Toate aceste diferențe însă nu explică ceea ce trăim. Iar noi întreținem aceste realități.
Intuiesc că motivul principal pentru care oamenii acceptă salarii mizerabile (am scris intenționat mizerabile, nu e o scăpare) este lipsa de încredere și valoare în sine. Când oamenii vor realiza că sunt la fel de importanți ca și conducătorii organizației, aceste realități se vor schimba. Oricât de strălucitoare, complexă și profundă ar fi o strategie, rămâne doar pe hârtie fără oamenii care să o implementeze. Adevărul este că tu, în calitate de angajat/ă, ai o valoare imensă pentru companie. Fără tine, compania nu există!
Și tu, fondator și/sau conducător de organizație ai un rol foarte important. Tu creezi cadrul și structura pentru echipă. Este o sămânță care are un miez valoros. Ca să-și manifeste însă potențialul, sămânța are nevoie de pământ și de îngrijire. Adică de oameni!
Am încredere că ne maturizăm. Fiecare în ritmul său. Realitatea este cea care ne arată exact unde suntem de fapt.
Dacă vă întrebați de unde mi-a venit cheful să mă joc cu cifre în această scriere, aflați că de la Frederic Laloux. Și el se joacă și cu cifre și cu statistici (incredibile) în cartea sa, Organizația Reinventată.
Așa, doar un exemplu, de reflectat astăzi, că tot e duminică…
„CNNMoney a calculat că, în 2011, directorii generali ai companiilor din topul Fortune 50 au încasat, în medie, incredibila proporție de 379 de ori mai mult decât salariul median al angajaților din compania lor.”
