Da, eu am zis să fie săptămâna cu curățenie. Și așa a fost și așa este. Și ce curățenie!… Știu că Existența este blândă, dar când vine câte un val puternic cum a fost cel ce l-am trăit ieri, îmi mișcă toate apele interioare și îmi ia ceva timp să mă limpezesc. Am încredere și răbdare pentru că știu că ordinea se naște din haos și nu-mi mai este frică de întuneric. Pentru că da, mi-am spus multe. Și despre lumină. Și despre întuneric. Și despre viață și despre moarte. Ca să recunosc acum că de fapt nu știu mai nimic despre universul meu interior. Și acum vreau să cunosc. Vreau să explorez cu adevărat cine sunt sau mai bine zis ce sunt.
Am pornit în această călătorie interioară și dau pe drum de tot felul de gunoaie. Mă așez să fac curățenie și să le sortez. Ca să le pot recicla. Se face o mare harababură în interior. Este cu praf, cu transpirație, cu efort, cu strănuturi… Așa cum se întâmplă și când facem curățenie în casă.
Fiecare idee ce nu îmi mai folesește o iau în brațe, o recunosc pentru tot ceea ce este și mi-a adus, îi onorez contribuția la evoluția mea și apoi o las să se dizolve și să devină îngrășământ pentru idei noi, proaspete, în acord cu nevoile mele de azi.
Toate ideile și credințele noastre ne sunt foarte aproape de suflet. Le iubim. Și ne creăm viața ca să le confirmăm. Când ne dăm seama că ideile nu mor, nu se pierd, ci doar se transformă, devenim deschiși și receptivi la schimbare, la împrospătare. Cum spune genialul Robert Morse, niciun atom nu poate fi creat sau distrus, ci doar transformat.
Ieri am fost din nou la radio. Se pare că îmi fac un obicei vinerea 😊 Doar că acum este vorba de un altfel de radio. Caut să explic coerent și am încredere că o să-mi iasă. Am fost invitată de un om frumos, talentat să conecteze oameni și proiecte valoroase, să vorbesc unui grup de antreprenori despre recrutare. Și iată-mă în fața lor, ei foarte curajoși și receptivi, iar eu foarte deschisă. A venit prima întrebare. Și am lăsat-o să se așeze. Am cerut un flipchart pentru că mi-a venit o imagine în minte (nouă și pentru mine!). Am desenat-o și am pornit să discutăm despre cum creăm realitate și experiențe cu echipele cu care lucrăm, plecând de la iubitele noastre idei despre oameni. Fiecare imagine pe care o împărtășeam împreună, fiecare metaforă, analogie, fiecare exemplu… toate veneau curgător prin mine și eu le lăsam să curgă cu încredere. Bucurându-mă de profunzimea și coerența discuției. În astfel de momente, eu știu că devin un fel de radio. Adică toate ideile pe care le împărtășesc nu sunt ale mele. Eu doar le receptez și le emit. Ideile ce au curs ieri cu acest grup sunt șoaptele inimilor lor împreună. Eu nu am făcut decât să le ascult. Ca un fel de traducător, preiau șoaptele sufletești și le traduc în fraze pământești. Este un proces viu care mă îmbogățește de fiecare dată și mă primenește și pe mine, nu doar pe grupul cu care am creat experiența. Și da, mi-am spus din nou, când ne punem energia împreună se nasc miracole și revelații interioare. Vedem Adevărul și îl recunoaștem. Este ca o întâlnire cu un prieten bun pe care nu l-am văzut de ani de zile. Splendidă experiență! Mulțumesc din inimă, ție, Vlad, și grupului de curajoși! Ce oameni frumoși. Da. Mă înclin!
Și pentru că ieri viața a fost extrem de generoasă cu mine, din preaplinul inimii mele, las să curgă către voi o nestemată. Spuneam la început că Existența este blândă. Da, așa este. Să vă dau un exemplu, două… Descopăr în echipa cu care lucrez un furt. Să presupunem că descopăr că lipsesc 10k de euro. Asta înseamnă că este un hoț în echipa mea. Cum realitatea exterioară reflectă întotdeauna universul interior, prezența hoțului din echipă îmi arată de fapt că există un hoț în interiorul meu. Vreau să mai fac o clarificare aici. Dacă identific în interior un aspect corupt, un hoț (cum l-am numit), asta nu înseamnă că eu sunt un hoț. Ci înseamnă că, în multitudinea de aspecte care locuiesc în mine, există un aspect corupt (și sunt mii de locuitori în universul interior al fiecăruia, poate chiar mai mult… rămâne să descoperim, fiecare în ritmul lui, pe măsură ce ne explorăm). Și dacă hoțul din echipa mea a furat 10K de euro, aspectul meu interior corupt a furat de 10 sau chiar de o 100 de ori mai mult. Blândețea Existenței este cea care atenuează și reduce dimensiunea și impactul. La fel se întâmplă și când ne pocnim. Dacă îmi dau un șut în fund cu putere și cu ură în interior (din cine știe ce motiv și sigur că inconștient), creez în realitatea exterioară a vieții mele o lovitură de la cineva (un coleg, un șef, un partener) cel puțin de 10 ori mai blândă decât șutul meu interior. Pentru că Existența (sau Dumnezeu, dacă vreți să numiți așa) ne îmblânzește experiențele, în niciun caz nu ne pedepsește. Pedepsele foarte aspre ni le dăm chiar noi, din spații interioare îndurerate și înveninate de neiubire de sine.
Și pentru că recunosc că sunt creatoarea vieții mele, atunci când descopăr un hoț interior, pot cu adevărat să îi mulțumesc colegului hoț din echipă. Pot să îi mulțumesc că m-a ajutat să descopăr ceva valoros despre mine. Și în acest fel să prețuiesc resurse interioare valoroase. Pentru că Adevărul eliberează, împuternicește și ne permite transformarea. S-ar putea să decid să mă despart de omul ce a furat din echipă. Sau s-ar putea ca el să rămână în echipă. Nu știu. Cum simte și decide fiecare. Un lucru însă este cert. Dacă dizolv și transform aspectul corupt din interiorul meu, nu va putea nimeni din exterior să mă fure. Și nici măcar nu este nevoie să pun lacăte. Fabulos, așa-i?
Și vă mai zic o idee, din cele trăite cu zânele zilele astea… minciunile, neadevărurile despre sine, despre ceilalți și despre viață, crează găuri în inimă. Și prin acele găuri se scurge iubirea. Și uite așa nu ne mai simțim iubiți. Și zicem că nu există iubirea. Când de fapt iubirea curge bogat prin inima noastră, dar se scurge rapid prin găurile imense create de minciunile și secretele noastre. Adevărul, atunci când este descoperit, asumat și împărtășit, curăță albia inimii noastre și astupă găurile oricât de adânci ar fi. Acesta este motivul pentru care, atunci când recunoaștem o minciună, un neadevăr, ne simțim imediat scăldați în bunătate și frumusețe. De aceea spovedania a fost și este o taină mare. Fie că este în fața unui preot cu har sau a unui membru al familiei sau prieten de suflet.
Dedic această scriere Adevărului. Și aleg să slujesc Adevărul oricât de tare mă șifonează uneori. Pentru că știu că merită. Pentru că aceasta este vocația mea. Și pentru că știu că din Adevăr se naște Iubirea.
Am vorbit, cu iubire pentru mine, adică pentru noi toți!
