Titlul acestei scrieri pleacă de la Victor Hugo. Îmi place așa de tare vorba asta…
Nimic nu este mai puternic ca o idee căreia i-a venit timpul.
Este înțelepciune infinită cuprinsă în doar 12 cuvinte. Uauuu! Asta da sinteză. Când mă gândesc la câte vorbe îmi trebuie mie câteodată ca să împărtășesc o idee, îmi aduc aminte de Hugo și de alți inspirați care reușesc să cuprindă esențialul. Nu fac risipă de energie, rătăcind în amestecuri de cuvinte, expresii, trăiri.
De altfel această putere de a cuprinde esențialul cred că se antrenează și devine o virtute. Am descoperit, citind Puterea Prezentului acum ceva ani, semnificația și etimologia cuvântului păcat – care la bază înseamnă a pierde esențialul. Mi s-a schimbat complet părerea despre acest cuvânt care până atunci avea un alt fel de sens pentru mine.
Este și o scriere de final și început de an. Mă cheamă condeiul să împărtășesc esența acestui an fabulos, ca un antrenament la sinteză și pentru mine. 2020 rămâne un an transformator pentru noi toți.
Poate cea mai importantă idee a acestui an este că pot trăi bucuria, frumusețea, bunătatea în corp. Doar în corp. Și doar dacă am energie. Se vorbește mult și se promovează și mai mult ce și cum trebuie să mâncăm. Că are nevoie corpul de nutrienți, de diversitate… Eu am aflat că de fapt am nevoie să-mi aduc aminte să mănânc puțin, simplu și natural sau chiar deloc în anumite zile. Postul a fost și rămâne un instrument extraordinar în cunoașterea de sine. Și nu poate fi povestit, poate fi doar trăit. La fel cu toate celelalte adevăruri ale vieții. Ele nu pot fi accesate decât din interior. Și doar trăindu-le le putem înțelege.
Poate așa cum postul ne ajută să ne curățăm corpul de reziduri, comportamentul responsabil în relație cu Viața, cu natura și cu întreaga lume ne ajută să achiziționăm doar ce avem cu adevărat nevoie. Cred că ne-am gândit mai bine și mai serios pe ce cheltuim banii. Și de ce, pentru ce. De multe ori casele noastre (ca și viețile) au fost sufocate de obiecte sau experiențe irelevante. 2020 a fost anul curățeniei generale. Eu așa am simțit în viața mea și a celor din jur. Parcă mai reușeam să ascund câte o mâzgă pe sub vreun preș. Ei, 2020 n-a ratat niciun colț, n-a iertat nimic.
Am primit în dar în 2020 o invitație la radio. Mulțumesc din inimă, Laura! Am primit ecouri așa de generoase după eveniment de la cei care au ascultat emisiunea sau înregistrarea. O experiență superbă, neplanificată, pentru care sunt profund recunoscătoare. Și așa cum am mărturisit, recunosc și repet că toate ideile și trăirile care apar într-un cerc de oameni, indiferent de vocea care le emite, sunt rezultatul și meritul tuturor celor prezenți în grupul respectiv. Este conexiunea cea care permite inspirația. Este despre împreună! Și ideile împărtășite în emisiune sunt ecoul conexiunii create împreună cu Alexandru Bușilă și comunitatea de ascultători deschiși, inimoși, receptivi. Este despre vocație, încredere, putere și claritate. Mulțumesc!
Același principiu al contribuției îl recunosc și cu echipele cu care am avut și am șansa să lucrez. Fiecare OM (mic sau mare) are valoarea sa în geografia Întregului și fiecare membru al echipei este important, la fel de important. Sunt unele roluri care par mai complexe și de aici concluzia (sau confuzia) cum că ar fi mai importante decât altele. Nevoia de sofisticat artificial, prețios și pretențios vorbește despre lipsa de încredere și sens în ceea ce suntem. Și nu avem încredere în ceea ce suntem pentru că nu știm cine suntem. Și ce suntem. Dar vine un timp pentru fiecare…. Am încredere.
Ei, Existența mi-a arătat, mai ales în acest an, că fiecare om are o “greutate” egală. Fie că își dă seama sau nu. Și mai mult, că nu putem accesa bucuria și grația în interior fără să ținem cont de toți cei implicați și atinși de acțiunile și non-acțiunile noastre. Nu pot să mut gunoiul casei mele la vecini și așa să cred că mă pot bucura (cu adevărat) de o curte curată. Nu merge. Pot să mă mint. Pot să mă prefac (și să-mi pun o mască). Dar a venit timpul să recunosc că nu merge.
Tot anul acesta am reflectat mai profund la decizii și la modul în care luăm decizii. În familiile noastre, în echipele cu care lucrăm. Inspirată de Peter Gray și fabuloasa sa carte, Liber să înveți, am început să practic alt mod de a lua decizii de câte ori situația îmi permite. Luăm decizii pe rând! În felul acesta nu se mai întrețin tendințele de a domina sau de a ceda din partea unora. Fiecare are TIMPUL lui și poate lua o decizie care privește întregul grup. Practic asta și cu copiii mei (care au împlinit 8 ani de curând) și funcționează grozav. În multe situații, chiar mai multe decât intuiam vreodată.
Și la final reiau o scurtă povestioară. Despre subestimare și nuanțele ei…
Plecăm spre propria noastră livadă să culegem mere. Drumul este când lin, când anevoios. Presupune efort, determinare și aduce bucurie autentică care ne hrănește corpul și sufletul.
Pe drum ne întâlnim cu un gorgon deghizat care ne face o propunere foarte tentantă. Ne oferă mere deja culese (din alte livezi și nu detaliază, dar noi știm că sunt furate) și ne cere un singur lucru în schimb, să uităm că avem propria noastră livadă. Facem pactul și luăm merele de la gorgon. Fără să depunem efort. Burta se umple repede, dar în suflet rămâne o gaură.
Uitând că avem propria livadă, devenim dependenți de gorgon și de scurtăturile sale. Și așa se naște SUBESTIMAREA (sau victimizarea…). Subestimarea se sprijină pe faptul că noi uităm că avem resurse proprii, calități și competențe, PUTERE personală.
Subestimarea atrage agresorii direcți sau deghizați în salvatori. Când un om este deconectat de la propria sa putere personală este foarte ușor de atacat. Și agresorii simt asta de la mile distanță. Este un joc. Și nu se naște din prostie și nici din răutate, intuiesc că se naște din dureri și suferințe vechi și noi, subțiri și adânci. Și ne ajută să învățăm lecții prețioase, nestemate îmi place să le numesc.
Am deplină încredere că fiecare om are o livadă. Interioară. Bogată. Plină de daruri unice. Ne conectăm și reconectăm cu darurile noastre când alegem calea curată. Calea cu inimă. Știm că sunt posibile scurtăturile, furtișagurile, dar alegem cu încredere calea autentică. Aduce efort, da. Dar aduce și BUCURIE. Acea bucurie!
Aa, și să nu uit o nestemată. Că este foarte valoroasă. Mișcarea zilnică permite și înlesnește conexiunea profundă cu corpul. Este grijă și iubire pentru corp, adică pentru sine. Mai mult, mișcarea crește și dezvoltă masa cenușie. Adică ne face mai deștepți, mai înțelepți. Și când suntem în claritate, accesăm și bunătatea. Că știu că ne dorim cu toții un An Nou BUN. Și așa să fie!
Mulțumesc pentru imagine, John Hain de la Pixabay 😊 Pentru că da, este timpul să recunosc că eu sunt lumea…
