Vă împărtășesc temele la care lucrez în această toamnă. Inspirată de experiența demersurilor recente în care am participat și de Frederic Laloux. Este un exercițiu pentru mine de deschidere și de disciplină, totodată 😊
- Organizațiile, ca și oamenii, evoluează. Cum îți dai seama ce vârsta are organizația ta (sau cea în care lucrezi)? Orice nivel de dezvoltare este în regulă atâta timp cât organizația nu își propune proiecte și activități care nu se potrivesc cu vârsta sa.
- Pe dinafară și pe dinăuntru. Care sunt prezumțiile și credințele fundamentale are organizației? Fiecare credință este rezultatul experienței și a avut sau are valoare. Când le analizam îndeaproape, vedem care dintre ele și-au pierdut strălucirea. Poate e momentul ca unele prezumții să fie completate, modificate parțial sau chiar integral.
- Unde și cum căutăm soluțiile la problemele existente? Organizațiile sunt inteligente, chiar înțelepte uneori. Poate soluțiile nu trebuie inventate, ci doar ascultate.
- Suntem mai multe decât ceea ce facem. De ce merită să îți cunoști echipa mai departe de funcțiile și rolurile fiecăruia?
- Ce fel de haine poartă organizația ta? Largi, strâmte, potrivite?
- Practicile de Resurse Umane abordate integrat. Ce anume ne leagă și ce ne dezleagă? Aici vorbim despre inteligență colectivă, încredere și putere.
- Despre forme și fond în Recrutare. Descrieri de rol. Anunțuri și CVuri. Suntem ceea ce suntem. Sau arătăm bine? Cât ne costă teatrul în recrutare?
- Cum și la ce ne sprijină (sau ne chinuie) planificarea și bugetarea? Diferența între control și vigilență. Individualism sau împreună. Monolog sau conexiunea vie cu piața în care activăm.
Organizațiile există prin oameni și pentru oameni. Mă bucur să primesc din partea voastră reflecții și completări pe marginea acestor subiecte. Feedback-ul ne sprijină și îmbogățește conținuturile, atât în formă cât și în fond.
Închei în eleganța următorului citat fabulos. “Relațiile interumane ne schimbă, ne revelează, scot la lumină mai mult din noi. Doar atunci când ne alăturăm celorlați, înzestrările noastre devin vizibile, chiar și pentru noi înșine.” Margaret Wheatley & Myron Kellner-Rogers.
Mulțumesc pentru imagine, Sergei Akulich, Pixabay.
