CoDaUncategorized

Șoapte sufletești îmbrățișate în cuvinte lumești

26 iunie 2021 No Comments

Sesiunile individuale de explorare interioară sunt asemeni unei călătorii exterioare. Prima dată ne pregătim, ne facem bagajele, verificăm hărțile și alegem destinațiile. Și apoi plecăm în călătorie.

Fiecare explorare interioară ne ajută să vedem rădăcinile experiențelor noastre de viață. Ducem atenția în interior. La început suntem stângaci pentru că nu avem antrenament. Am fost învățați să investim atenția în exterior. Dar cu încredere și răbdare devenim din ce în ce mai abili. Și realizăm, pas cu pas, cum toată realitatea exterioară reflectă realitatea interioară. Și că putem cu adevărat să schimbăm orice în viața noastră. Așa cum ficatul nostru transformă otrăvurile în nutrienți și în frumusețe… și Sufletul are puterea de a transforma orice aspect al vieții, dacă ne asumăm responsabilitatea și ne conectăm conștient cu propria putere. Recunoscând că realitatea ne servește. Și că nimic din ce am creat și am trăit, fiecare dintre noi și noi toți împreună, nu a fost degeaba.

După fiecare sesiune de explorare, simt să scriu o scrisoare. Onorând curajul cu care omul s-a aventurat în interior. Pentru că da, este nevoie de curaj. De mult curaj. Și de determinare.

Vă atașez mai jos o scrisoare recentă trimisă către un suflet rafinat, nobil, curajos. Mă înclin cu recunoștință și (îmi) reamintesc… Când unul dintre noi se vindecă, ne vindecăm toți. Mulțumesc din inimă, S. Pentru tot ceea ce ești și suntem împreună! Mă simt privilegiată să însoțesc oamenii în astfel de călătorii. Mă simt privilegiată și binecuvântată.

Șoapte sufletești îmbrățișate în cuvinte lumești…

Energia curge prin părinți în copii. Părinții noștri sunt poarta prin care noi ne-am întrupat. Prin ei am primit viață și prin ei curge viață în noi. Prin ei și prin întregul nostru neam. Această curgere de energie hrănește viața noastră. Legăturile de sânge trupești reflectă legăturile sacre sufletești. Numim curgerea energiei IUBIRE. Și atunci când blocăm energia numim ceea ce trăim DURERE, suferință. Curgerea lină a energiei în corp este RAIUL. Și închiderea și blocajele pe care le avem în curgerea energiei crează IADUL. Tot ce trăim se naște în interior. Și a aduce atenția în interior este primul pas în vindecarea rănilor. Care nu pot fi niciodată tratate din exterior. Pot fi cel mult acoperite, astupate. Dar chiar și când le acoperim cu multe straturi, rănile rămân și sângerează în interior.

Din motive pe care ai să le descoperi la momentul potrivit, ai decis să te închizi în fața energiei masculine. Și o să-ți dai seama că te-ai născut cu această rană. Și că ea nu a fost creată de tatăl tău. El te-a ajutat să o vezi și să îți confirmi povestea despre masculin. Oricât de mult te-a iubit tatăl tău, nu ai fi putut să simți iubirea lui pentru că pentru tine era „mort” (robinetul era închis). Am încredere că ești blândă cu tine și îți dai seama că toată această experiență ți-a servit. Și când nu te mai cerți cu ce-a fost… o să poți culege nestematele. Este o experiență aspră, dureroasă, care însă te-a îmbogățit în interior cu adevăruri neprețuite. Iar o parte din ele deja le intuiești.

Acum ești pregătită să recunoști că nu poți să fii în lume fără să te deschizi în fața Existenței și să primești în inimă curgerea sa. În ambele nuanțe, masculin și feminin. Onorând curgerea Existenței în tine, primești darurile sale și poți, la rândul tău, să dăruiești lumii aceste daruri, îmbogățite de aroma și textura unică a sufletului tău. Primim și (ne) dăruim. Suntem acasă. Suntem întregi. Suntem împreună. Și știm că este adevărat ceea ce simțim pentru că ne vizitează GRAȚIA. Grația este o mângâiere sacră a Existenței. Care nu poate fi manipulată și nici creată artificial. Și tu știi despre ce vorbesc. Pentru că ai simțit-o….

Mulțumesc din inimă!

PS: Ieri, 25 iunie, am onorat energia feminină și relația sacră dintre mamă și fiică. Într-un proiect superb, împreună cu oameni deschiși și frumoși. Am să revin cu detalii. Fabuloasă inițiativă! Mulțumesc din inimă, Bogdan și Denisa! Tot ieri am onorat relația sacră dintre tată și fiu/fiică. Prin călătoria interioară acompaniată și prin această scrisoare. Și astfel a fost o zi rotundă, completă, întreagă. Recunoștință!

PS: Mulțumesc pentru imagine, Michal Jarmoluk, Pixabay 😊

Am încredere că ne amintim, fiecare în ritmul său, că nu putem să (ne) respectăm cu adevărat esența feminină fără să recunoaștem și să onorăm esența masculină. Nu putem primi iubirea mamei fără să ne onorăm tatăl. Și nu putem simți iubirea tatălui, fără să ne onorăm mama. Pentru că da, părinții ne-au iubit și ne iubesc. Dintotdeauna. Așa cum și noi i-am iubit și îi iubim. Dintotdeauna.

Am vorbit, cu iubire pentru mine, adică pentru noi toți!

Corina

Author Corina

More posts by Corina

Leave a Reply