Am dezvoltat multe proiecte țopăind într-un picior. O mai numesc perspectiva individualistă. Căci era vorba doar despre mine și despre faimoasele mele idei și talente. Când m-am hotărât să pun ambele picioare la treabă, situația s-a schimbat radical. Mersul mi-a devenit echilibrat, armonios.
Cum se vede asta la proiectele noi? În momentul de față am două inițiative superbe. Un proiect adresat angajaților, adică celor ce caută să își amintească și să își asume din ce în ce mai bine propria vocație. Și un proiect dedicat organizațiilor, adică celor care caută să se ocupe și să se îngrijească cu blândețe de echipă.
După ce am creat draftul de lucru, mă duc către comunitatea relevantă și solicit feedback autentic. Și așa creația devine co-creație. Cu cât sunt mai deschisă, cu atât “aluatul” proiectului este mai moale și ceilalți relevanți își pot pune amprenta vie. Iar forța și strălucirea oricărei idei cresc proporțional cu numărul de oameni potriviți implicați. Cum am mai împărtășit, cresc printr-o formulă magică, sfidând gândirea matematică.
Vreau însă să subliniez, în primul rând pentru mine, o nuanță a feedback-ului. Căci, de multe ori, m-am declarat deshisă pentru feedback când de fapt așteptam cu adevărat doar nuanța luminoasă. Mimam că mă interesează părerea și perspectiva celuilalt. Și pentru că mimam, primeam și auzeam doar ce vroiam să aud. În timp am învățat să cer feedback doar de la cei potriviți și relevanți pentru mine. Adică acei interlocutori a căror părere o prețuiesc autentic. Altfel, este pierdere de timp sau egomasaj 😊
În limbajul organizațional întâlnesc expresii ca “orientare către client”, “grija pentru oameni”, “respectul pentru natură”. Aceste valori sau principii pot fi trăite autentic sau doar promovate pe pereți. Indiferent ce limbaj folosește o organizație, mai sofisticat sau mai simplu, adevărul se simte. Se simte în atmosferă, în energia echipei, în nivelul de implicare, în rezultate. Iar în recrutare se vede imediat în calitatea procesului și în calitatea oamenilor atrași în demers. Căci câtă vreme țopăim într-un picior, este foarte greu (chiar imposibil) să-i prindem din urmă pe cei care își folosesc ambele picioare. Putem să recunoaștem asta și să ne dezvoltăm cu responsabilitate. Sau putem să spunem, la fel ca vulpea, că strugurii la care nu ajungem sunt acrii. Si că piața este slabă.
În ultimii ani am realizat, pe toate planurile vieții mele, că lucrurile valoroase pe care le-am trăit sau creat au fost împreună cu cineva. Cu un om sau cu un grup de oameni. Este despre valoarea și forța lui Împreună!
Stânga sau dreapta? De nenumărate ori, am ales una dintre ele. Cu predilecție am dezvoltat foarte de timpuriu o preferință pentru dreapta. Dar iată-mă astăzi, reflectând la valoarea ambelor polarități. Și le aleg pe amândouă. Pentru că de fapt, oricât m-am mințit în trecut, n-am făcut nimic valoros de una singură în viață!
Împreună să avem o primăvară superbă!
Cu încredere și bunătate 😊
