Ajunul Paștelui. O zi sacră. O zi mare. Este ziua pe care am ales-o când m-am născut. Purtam în mine fire de lumină și asprimi. Așa le vedeam atunci. Împărțeam totul în două: bine și rău, cald și rece, plăcut și neplăcut, lumină și întuneric. Ca să descopăr, curgând prin experiența fabuloasă pe pământ, că totul mi-a servit, și binele și răul. Totul a avut și are sens. Atât experiențele luminoase cât și experiențele dure. Că totul este drept și că Existența recunoaște, iubește și acompaniază cu încredere și răbdare toate sufletele oamenilor ce trăiesc și au trăit. Chiar și în cele mai grotești trăiri există un fir de lumină. Care ni se arată la momentul potrivit.
Vreau să dăruiesc o poveste. S-a născut săptămâna asta. Eram într-o ședință de explorare cu o domniță curajoasă. O femeie tânără care are un trecut foarte aspru, foarte dur. O eroină care poate va rămâne necunoscută multora sau poate nu. Am încredere că va fi așa cum este nevoie. Acum știu că toți oamenii se dedică curajoși adevărului cu iubire. Chiar și oameni care trec neobservați în viața de zi cu zi.
Să revin la povestea de care vorbeam..
Eroina noastră se află între lumi. Scrie cu fire de aur în cartea Existenței temele și lecțiile pe care și le asumă în viața ce urmează să o trăiască. Și-a ales cu curaj nestematele pe care le va culege pentru ea și pentru întreaga omenire, chiar dacă știe că asta înseamnă să traverseze în trup văi și păduri foarte aspre. Groaznice chiar. Lasă cu curgă trei lacrimi magice pe angajamentul sacru al inimii sale. Privește cu ochi largi deschiși în jur încă o dată. Știe că o să uite acest moment, această alegere consimțită de ea însăși. Știe că uitarea este temporară, dar profundă. Și singura cale. Știe că o să fie tot timpul acompaniată de Marele Suflet, chiar și atunci când ea o să se simtă singură, părăsită, a nimănui. Are încredere în Existență și alunecă în trup….
Se naște într-o familie numeroasă. Și experimentează stări provocatoare încă din copilăria mică. Și asperitățile se țin lanț… prin stări grele, aspre, ca deznădejdea, disperarea, groaza. Se simte mică, neputincioasă, îngrozită. Se simte strivită. Are momente în care alunecă, dar a reușit să rămână în picioare. Are o putere și o determinare fabuloase. De care nu este conștientă, dar va fi în curând. Pentru că nu poți să vezi pădurea din pădure. Este nevoie să te înalți ca să ai imaginea clară de ansamblu.
S-a întrebat mult timp de ce trăiește ceea ce trăiește și nu a reușit să primească un răspuns. Asta i-a adâncit durerea. Și-a spus povestea de viață de mai multe ori și nici asta nu a ajutat-o foarte mult. Poarta înțelegerii a rămas închisă.
Știa că există o cheie prin care poarta se va deschide. A crezut inițial că DE CE? este parola (acel sesam, deschide-te a lui Ali Baba). Și așa au crezut și cei din jur.
Până într-o zi când și-a pus întrebarea corectă: PENTRU CE? De-abia atunci a putut primi rodul experienței ei. Și asta a deschis poarta. Și a ieșit de acolo obosită, rănită, ciufulită, dar îmbogățită. Cu cufărul inimii plin de nestemate. Culese din aceste văi aprige. Acum are puterea și cunoașterea de a recunoaște bunătatea, frumusețea, încrederea, blândețea. Adică ADEVĂRUL. Știe ce textură au minciuna și ipocrizia și le poate mirosi chiar și atunci când sunt acoperite de sute de măști. Înțelege jocul dintre aparențe și esențe. Curând își va aminti contractul sacru pe care și l-a asumat în această viață. Și își va lăsa nestematele să curgă în lume căci Adevărul nu poate fi posedat. El are nevoie să fie împărtășit, altfel sufletul se sufocă. Și cu cât dăruiește mai mult, cu atât primește mai mult.
Când dăruiește TOTUL, primește TOTUL!
Și fiecare fir de Adevăr care curge prin ea poartă pentru totdeauna aroma subtilă și unică a inimii ei. Acesta este modul în care Existența ne onorează deschiderea, adică RENAȘTEREA fiecăruia.
Am încredere că fiecare dintre noi își amintește, la momentul potrivit, PENTRU CE este aici. Această trezire este urmată de moartea a tot ceea ce credeam că suntem. Ca să putem apoi RENAȘTE ca ceea ce suntem cu adevărat.
Am vorbit cu Iubire pentru mine, adică pentru noi toți!
PS1: Această scriere este o co-creație. Ca de altfel toate scrierile care curg prin mine. Mă simt onorată să fiu poarta prin care aceste povești curg în lume. Și mulțumesc din inimă vouă, suflete curajoase, pentru privilegiul de a vă acompania trezirea în această lume fabuloasă. Fiecare explorare profundă mă îmbogățește. Da, acum știu că atunci când dăruiesc, de fapt primesc… Și când primesc, de fapt (mă) dăruiesc. Mulțumesc!
PS2: Mulțumesc pentru imagine, Pixabay. Este pur și simplu fabuloasă. Mă înclin!
Later edit
Sufletul are nevoie de curgere proaspătă. Când simte prospețimea Existenței curgând se transformă în albie și dansează. La alergarea de dimineață am primit un dar. Am înțeles care este calea. Ca să pot renaște și să pot primi prospețimea Existenței, este nevoie întâi să mor. Și nu printr-un act inconștient cum este suicidul. Cei care s-au sinucis sau care au avut astfel de tentative, au intuit ceva, dar n-au înțeles tot mesajul. Este nevoie de moarte. Da. Dar moartea conștientă este cea care golește și primenește sufletul.
Astfel că mă las să mor. Și las să moară în mine tot ce nu mai folosește marelui suflet. Dăruiesc Lumii toate nestematele ce au înflorit în inima mea de-a lungul vieții mele. Dacă surprinzi cu coada ochiului vreun nufăr auriu sau curcubeu dansând pe lângă tine, am încredere că o să știi că este un dar ce a curs prin inima mea.
Las să moară tot ce credeam că știu. Tot ce credeam că sunt.
Las să moară toate poveștile și cântecele sufletului ce le-am învățat. Chiar și pe cele mai dragi. Sunt cântece pe care le-am iubit enorm și pe care le-am cântat de mii de ori. Dar a venit momentul să le las să moară. Știu și simt asta.
În perioada următoare o să-mi iau o pauză. Nu știu să spun cât durează. Atât cât va fi nevoie. Aveam un eveniment programat în mai pe care îl anulez (webinarul Întâlnire cu Vocația). Nu știu cum o să abordez taberele programate în iulie (Școala de Vocație), dar până atunci o să-mi dau seama și revin cu detalii din timp. O să continui doar cu explorările individuale și colaborările în derulare pe care mi le-am asumat. În acest interval este disponibil pe youtobe programul Amprenta mea în Lume. Toate cele șapte module sunt listate și accesibile.
Primesc acasă totul. Și las să curgă totul.
Inspir și expir până când nu mai rămâne nimic. Nici măcar un fir din ce am fost…
